oradeanul

Sarac am fost la mama-n sat,

Plapand si antristat

Copil fiind am tot visat

Candva sa fiu bogat.

La gura sobei, mama mea,

In seri de sarbatoare,

Cu calm si dragoste-mi spunea

Povesti nemuritoare.

Imi povestea de feti frumosi,

De crai si de craiese,

De oameni buni si generosi,

De printi si de printese.

Imi povestea de mos Craciun

Cum colinda cu sete

La casele de prin catun,

Pe la baieti si fete.

Mergea prin lume-n lung si-n lat

C-un sac prea greu pe spate

Pasind incet si leganat

De-atata greutate.

Venea prin viscol, pe drum greu

Din tara-ndepartata,

Nerabdator fiind mereu

La geamuri ca sa bata.

Era un om bogat si bun

C-un suflet plin de haruri,

Ce-n nopatea sfinta de Craciun

Dadea la oameni daruri.

- Ce daruri da, micuta mea?

- Bomboane, carti, caiete,

Dar si hainute, fiul meu,

Si jucarii si ghete.

El trece-ntai pe la bogati

Si sacul si-l goleste,

Saracii, mama, sint uitati

Nici mosul nu-i gaseste.

Si lacrimand, nu mai gasea

Cuvinte sa m-aline,

Stia ca mosul nu avea

Cadouri pentru mine.

Eu, ani in sir l-am asteptat

Cu sacul plin sa vina,

Mai multe daruri sa-mi fi dat

Sa fiu si eu bogat.

Masina mare imi doream

Si vreo hainuta, doua,

Dar si papuci, ca nu aveam,

Si o ciocolata, doua.

- O, mosule, cat sufeream

In inima-mi pustie!

Stateam retras si plangeam

De-atata saracie.

Eu, fapte bune adunam

Cu truda si suspine,

Care-i motivul, ma-ntrebam,

De nu vii si la mine.

Iar cand vreodata de treceai,

De-ti aduceai aminte,

Prea multe-n sac nu mai aveai,

Spunei ca nu-s cuminte.

Tarziu o, Doamne, am primit

Raspuns la o intrebare

Cand intr-o iesle am gasit

Comoara cea mai mare.

Era un prunc frumos nespus

Nascut in saracie,

Era chiar Dumnezeu Isus

Venind din vesnicie.

Cu daruri scumpe m-astepta,

Stia ca-s suparat,

Privirea-i ce ma cauta

M-a cucerit indat.

Abia atunci am inteles

C-asa a fost sa fie

Si roade multe am cules

Din sfinta saracie.

Pe tine, Doamne te gasesc

In cel lipsit de hrana

In casa mea cand il primesc

Si-i daruiesc pomana.

Cu Tine Doamne-am reusit

Sa nu mai vreau avere

Caci iubirea Ta m-a coplesit

In lipsuri si-n durere.

Tu esti cadoul cel mai bun

Ce-ai intrupat Cuvantul

Unind in noaptea de Craciun

Divinul cu pamantul.

Share on Facebook

Exista persoane despre care se spune ca pling usor si altele, mai “dure”, care nu pling niciodata cu toate ca suferinta lor exista si poate fi la fel de mare, dar ea nu se exterioriorizeaza. Mai mult, lacrimile pot traduce o mare varietate de sentimente: dispret, rusine, umilire, durere, manie, tristete, teama, gelozie.s.am.d. Dimpotriva, marile dureri fizice nu ne fac intotdeauna sa plangem. Persoanele depresive, pling mult, dar angoasantzii pot sa nu plinga niciodata. Mai mult, bucuria si risul, pot sa provoace lacrimile; ele traduc o mare emotie care poate fi atit pozitiva cit si negativa. Cind ne este foarte frica nu plingem, lacrimile nu apar in reactie decit dupa ce a trecut pericolul. Se intimpla sa plingem si cind regasim o fiinta draga care a disparut, dar in timpul disparitiei nu am varsat nici o lacrima. Mai mult, exista si comportamentul tipic al persoanei foarte emotionate si care devine agitata de tresariri insotite de plinset, de mici strigate si suspine, comportament care seamana cu cel al risului nebun sau al unei crize de lacrimi.

Intr-o anumita perioada, copiii au acest comportament si trec cu indiferenta de la plins la ris si invers; ei pot foarte bine sa termine o criza de lacrimi cu un hohot de ris. Din acest punct de vedere au de invatat o conduita adecvata pentru a duce la capat socializarea lor. Lacrimile sint mai importantein prima copilarie (alaturi de zimbet, ele fac parte din prima copilarie), deoarece, alaturi de strigate, ele fac parte din semnalele de tristete sau durere, inaintea limbajului. La inceput, ele nu traduc decit durerea fizica ( colici , cresterea dintilor, usturime.etc) apoi incep sa semnifice suferinta morala, ami ales separarea de parinti, sentimentul de abandon, frica..etc. Ulterior, se complica situatia deoarece, daca se poate plinge de manie, se poate plinge si de ris; prin urmare, copilul va ajunga pentru necazurile altcuiva, mai ales la povejti, filme sau spectacole.

Extinderea la emotii este un fapt cultural si conduita lacrimilor este un mod de comunicare sociala. Ele intra in limbaj ca si semnalele de comunicare si sint extrem de codificate. Principala variabila este aceea a sexului. Plinsul este admis, in plan social, mai usor in cazul femeilor dacit in cazul barbatilor. De altfel, in multe cazuri, in actul educatiei se interzice baietilor sa plinga, deoarece plinsul este un semn de slabiciune, de vulnerabilitate si aceasta ii face sa para feminini si lipsiti de rezistenta. Despre persoanele sensibile se spune ca au “lacrimi usoare” si sint comparate cu istericii.

Lacrimile si plinsul constituie un comportament asteptat social la persoanele adulte (spre exemplu in timpul deceselor si inmormintarilor), dar nu este inca stabilit la copil caruia ii este greu sa-si imagineze moartea si sa se puna in locul altcuiva. Anumite persoane pot plinga in mod voit, fara vreo cauza fizica sau vreun motiv emotional (spre exemplu, in unele culturi, acest lucru este folosit pentru a deveni ” bocitoare “.). Posibilitatea de a plange fara motiv isi gaseste rostul in viata teatrului unde, gratie acestei particularitati, anumiti actori s-au “specializat” in rolurile de suferinta-durere.

Se spune si in popor ca acele persoane care in momentele de suferinta sau tensiune psihica apeleaza la plans “se descarca” si “nu pun la inima toate necazurile”. Evident ca plinsul are si un efect terapeutic din acest punct de vedere, si constituie frecvent un factor profilactic pentru aparitia, mai ales a bolilor psihosomatice, prin diminuarea intensitatii starilor de stres. In concluzie, cred ca nimeni nu ne poate spune daca e bine sa varsam lacrimi sau nu. Insa, de vreme ce acesta este un fenomen omenesc, nu ne poate dauna daca ne verificam ji la acest capitol. Ceea ce ramane absolut necesar este sa fim sinceri cu noi insine si cu cei din jur. Un anumit echilibru se impune de la sine…

Share on Facebook

Acest articol vreau sa fie an atentzia “administatorilor”, acestiu site…RUSHINEEEEEEEEEEEE, de cate ori vreti voi rusine.., sa nu mai spun o mila amestecata cu dispret . Acesta este sentimentul meu meu pe care il imprimati tuturor, insa nu toti sint vigilenti ca mine.

Spuneam de mila, da fiindca ejti o figura jalnica batut rau de soarta. Dispret pentru ca vampirul asta impreuna cu zgribtzuroaica aiade…sa nu va dau nemele, derbedeilor, ji mojicilor, care, culmea, se dau “administratori”, acesti site..bine maai “ADMINE”, u crezi ca nu stiu cine esti??

Fiti atenti ce-si permite acest neica-nimeni, sa ne terorizeze, el fiind cine??. Vreti sa dau public numele lui “ADMIN”???..o voi face..stati linistiti, si adresa o voi da publicitatii..O dau ca nu ma doare mana sa scriu..si ma voi ocxupa mai amanuntit de ADMIN..

Acesti cineva se cred niste personalitati. Cine mai sint ca ei?? Face si desfac totul…Oricum nu ma priveste..

faceti ce vreti “ADMINE”, e viatza voastra, ji veti raspunde, de asta ma ocup yo.., dar lasa omul sa fie deschis, de ce , concret, m-atzi cenzurat ???
pai sa vaice pingeaua aia groasa , ji apoi sa venitzi an fatza noastra..asta numai daka va vom primi…..

Pana atunci…..” Caviar Vodca si bye bye”

Share on Facebook

Tarile occidentale par bintuite de un avint al astrologiei. Asa de exemplu: 60% din francezi isi urmaresc zilnic horoscopul. 30.000 de astrologi au 6 milioane de clienti, anual apar tiparituri , ba mai mult s-a publicat recent un ghid ” dietetic “, intitulat “Banchetul astrelor”. Nostradamus e reedidat, pe postul “TV Europe 1″ si mai mult decit atit, tot mai mult se vorbeste de vestita Madam Soleil.

Proliferarea astrologiei, aceasta fiica a ignorantei, nu i-a lasat indiferenti pe oamenii de stiinta, cei care in fond au creat mijloacele tehnice de care se folosesc fara rusinare modernii “magi”. Astfel un numar de 186 de savanti dintre care 18 laureati ai Premiului Nobel, au publicat in urma cu ceva timp, in revista “The Humanist” o declaractie demascatoare. Savantii pun lumea in garda impotriva “acestor sarlatani”, avertizindu-i pe naivi ca, daca accepta sfaturile acestor astrologi si in general al tuturor astrologilor, pot fi siguri ca vor fi inselati.

“Aceasta credinta bazata pe superstitie, astrologia, nu a dovedit niciodata nimic, caci niciodata o saminta de scaiete n-a rodit vreun spic de griu” (declara C.Pecker, unul din cei 186 de savanti). Iar Andre Barbault constata ca: “…astrologia ne apare astazi ca o ruina mincata de licheni, amestecind Babilonul pre-crestin cu Roma antica”. ” Atita vreme cit stiinta a fost numai descriptiva, astrologia a prosperat, cind a sosit insa renasterea, adica momentul de a se demonstra ceea ce se sustinuse, ea n-a mai ramas decit o dorinta pioasa. Aceasta falsa stiinta este doar un laborios empirism nascut din coincidente aparente sau repetate, esecurile lui depasind cu mult reusitele. Pretinzind a beneficia de retelele viitorului, prin optiunile sale oscilante si contradictorii, nu dovedeste decit ca le-a pierdut (daca le-a avut vreodata n.a.)”. (Jaques Halbron)

In 1499 astrologul Stoffler a prezis pentru 1524 un potop universal, dar in anul respectiv a fost o seceta nemaintilnita. Astrologii au cautat sa-si anexeze pe astronomi, pe filosofi de la Pitagora la Seneca si pe poeti. Insa astronomii au afirmat mereu ca, pentru ei, zodiacul e un efect optic fara nici o realitate stiintifica. apoi in 1582, Papa Grigore al XII-lea a modificat data in calendarul gregorian, de la 4 la 15 octombrie, astfel ca “berbecul” nu mai incepe de la 1 aprilie, ci de la 21 martie . O alta ratacire este faptul ca zodiacul se desfasoara pe un coridor de 17 grade de arc, dar planeta Pluto depaseste frecvent aceast cadru, ca sa nu mai vorbesc de afirmarea zodierilor ca viata pamintenilor este patronata de “sapte planete” printre care ei includ Soarele si Luna, dar evita planetele Uranus, Neptun si Pluto, ba chiar si planeta Terra. Aceste sint doar citeva fapte care ” lumineaza stranii montruozitati, datorate erorilor de interpretare”, dupa cum spune istoricul german Wilhelm Penckert.

Mai mult decit atit, cei 186 de savanti sint precedati de multi altii inca din eviul mediu. Dintre acestia ii citez pe: Toma d’Aquino care zicea” inteleptul isi conduce steaua, ignoratul e condus de ea.” Leinitz: “Astrologia. O simpla iluzie”. Lalande: “Pretentia de a afla in mod misterios destinul oamenilor, o mizerabila imbecilitate”. Paul Couderc: ” Astrologia seamana cu jocul de carti: se imprima o inima pe un carton si acest carton ne va rezolva de acum toate problemele noastre de inima.”

Share on Facebook

Panica an sobolime fratziiilorr..  fugitzi cat mai putezi..oriunde..numai fugitzi..Yo-s roman..dar nu-mi e totuna ce mananc..cacat sau mancare..

Poi daca crede shiopul de prigoana ca-i mananc sperma (figurativ)..acum se arata, nu an forma de lapte, sau ca cineva din Romania ii mananca sprma…SE ANSEALA..Schiopul asta nu face altceva decat sa enerveze o parte a bucurestenilor..ma rog..e treaba lor..Prigoana a furat foarte mult, ji mai vrea..

mai handicapatule..daca esti “corect”, cum zici..doar sa nu zici ca esti ardelean , ca te mancam cu cacat cu tot, pune-tzi baiatul la firma ta, ji da-i un pat..

Oradapentru  PRIGOANA HONORIUS..deja punem mana de la mana sa-i luam un pat…sa doarma an pat, ca tot omul, nu an Parlament..-facut deja de rusine schiopul de tatsu..

NU MAI VREAU SA AUD DE VOI BLESTEMATI SA FITI PE ACEST PAMANT, SI PE ACEASTA SFANTA EVANGHELIE….

Share on Facebook

Bravo noua..nu mai am cuvinte..daca pana acum am zis cate ceva..acum mai trebuie sa adaug altceva..daca  esti labagiu, si stiu ca esti, nu ai facut cel putin 5 ani de puscarie, daca  in viata ta uterina ai fost membru de partid al PCR..apoi du-te repede an PARLAMENT…

Stitzi la cine ma refer??…

Unul care a fost facut la laba, avortat de ma-sa, si de care a uitat Dumnezeu, si care culmea, mai are tupeul sa raspunda la numele de HONORIUS PRIGOANA , UN LABAGIU NOTORIU.. nu-i bai..e o meserie frumoasa..dar sa-si vada de meseria lui..nu sa se afiseze an fata noastra..pai imaginati-va cum ar fi ca totzi HANDICAPATII..(SA MA IERTE CEI INDREPTATITI), sa apara ca vezi doamne..vreau in PARLAMENTUL ROMANIEI..

Meiiii..multi ar vrea..dar pentru asta itzi trebuie intelepciune si bun simt..

hai sa ne ocupam putin si de Silviu..picior de lemn..

pai de aia te bate Dumnezeu..ca ai furat de la oameni cat nu ti-a fost rusine..

De aia l-ai pierdut pe ultimul.”mostenitor” al averi tale de 150 de milioane de euro..dar ne spui si noua de unde ai banii astia??, jigodie fara un picior..pai vezi..pana si lui Dumnezeu ii e lehamite de tine..dar El te lasa..sa vada pana unde vrei sa mergi..

Fie ca-ti comvine..tu in fata oamenilor..esti un nimeni..

un cacat an ploaie..asta esti..

si daca nici pana acum n-ai intzele ca Dumnezeu te plateste dupa faptele tale..maaaaaaaaaaaiiiiiiiiiii..tu maine mori..

ce vei face cu banii furati de la oameni..

se vor duce oamenii peste labagiul ala, si o sa-l distruga..tu oricum nu vei mai fii..si mai bine pentru tine..NU TI-AR MURI MULTI INAINTE..SHIOPULE..

Asculta un sfat…se va alege praful de toata candidatura labagiului. Totul vrea sa fie o facatura de-a ta or, asa ceva este imposibil. Numai ca voi credeti in niste idioti din Parlament. Doar asa PDL-ul se va prabusi. Normal, cand avem un boschetar ca honorius. Ce oameni!. Ce porci!. Hardaul cu laturi se va intoarce direct in capul vostru. Pacat de pierderea de timp si de senzatia de greata. Trist este faptul ca va bateti jok de POPORUL ROMAN..

PRIGOANA ..toti..legati-va un bolovan de gat, si aruncati-va an mare..ca de aia ne-a lasat Dumnezeu Marea Neagra…special pentru familia Prigoana..asa ca hai..TURBO.. pana nu patesti altceva..AFARA..

SI IATA-MA DIN NOU SA ZIC..MIE DOR DE TINE   R O M A N I A ..

Share on Facebook

In Pateric citesc despre cum avem a ne certa.

Iata povestea.

Doi batrani , de multi ani sedeau impreuna si niciodata nu au

fost certa antre ei. Si a zis unul catre celalt:

- Hai sa ne certam si noi ca oamenii.

Iar celalat a zis:

- Nu stiu cum se face cearta .

Al doilea a zis:

- Iata, pun aici o piatra in mijloc si zic ca este a mea.

Si a primit un raspuns:

- Daca este a ta, ia-o si mergi…

Si s-au dus, neputand sa se certe intre ei…

Share on Facebook

Plingind am invatat sa tac; tacind am invatat sa gindesc; gindind am invatat ca in mersul lui, omul este intr-un continuu pelerinaj al iubirii, al tacerii, al transcendentei. Si in calatoria voita sau nu, de stii alege prietenul(ii), calatoria iti va fi pasnica , plina de intimplari pe care viata ti le scoate in cale si carora incerci sa le afli misterul si nu stii daca raspunsul corect il vei gasi tu, ti-l vor dezvalui altii sau, pe veci, va ramane o taina.

“Prin dragoste si credinciosie omul invie, indepartind pacatul”, spune Sfanta Scriptura. Ca iubirea este vesnica si peste moarte, cine poate intelege acest mister al invierii si al mortii? CACI PRIETENUL TE CAUTA DOAR CAND II ESTI NECESAR. Cine nu s-a lovit de astfel de prieteni, ce maine vor trece pe linga tine fara sa te observe, tu ramanand intr-o veche, continua si neinteleasa intrebare : “De ce eu??” “Cine sant eu?”…s.a.m.d.

Intrebari, intrebari ce demonstreaza ca existi. Sa crezi. Sa crezi in prietenia omului si in Cuvintul lui Dumnezeu. Sa crezi in prietenia “sacra” a omului, a semenului tau, dar nu dezinteresat, caci el, omul, semenul tau, maine te va ucide pentru a se inalta. Bunicul meu are o vorba : “Unul care-ti cere ceva, da-i, si apoi o sa-ti fie sila de el”. Si atunci invelisul acesta se freamata la cea mai inalta atingere, face ca vibratiile sufletului sa cinte sau sa plinga, sa cinte o melodie de nimeni inteleasa, te face mai sigur ca oricand, poate cu Dumnezeu, dar cine-l vede si cunoaste??. Astfel increderea devine neincredere, dragostea ura, prietenul dusman. Si lupti ca un bezmetic in tacere, intr-o tacere pe care nici mormantul nu o mai poate dezvalui, lupti cu tine, cu propria ispita, cu nenorocirile ce “rasar ca iarba din tarina si cu suferinta ce incolteste” din pamantul tau.

Aceasta provoaca una alteia o nesfarsita oboseala a trupului, greutatea anilor fiind anevoie dusa pe drumul mereu de unul singur, cu foamea continua de necunoscut, cu oboseala mintii anemice parca toate.

Si totusi, in aceasta calatorie a ta, nu esti singur; lutul din care esti plamaduit isi cere dreptul la odihna: din urma interperiilor care l-au scrijelit pe dinauntru sau pe din afara, el, pamantul, renunta la o vreme sa mai tina piept, cugetul launtric lasind deschisa calea celor ce maine vor lua franele cunoasterii de la inceput, inspre acel maine pe care eu, tu, el, noi toti, il vom intimpina tacuti, cu bucurie sau nu, cu bucuria iertarii, daca am iertat, infrinti, daca nu am baut din cupa Adevarului.

Si acest pelerinaj al Cunoasterii, alaturi de Dumnezeu, sprijiniti de Crucea intinsa ca palma nevinovata a copilului ce vrea sa prinda o raza din lumina soarelui. Crucea, uneori obositoare si grea pentru pamantul nostru negru, dar calatorind cu Dumnezeu si nevazand Adevarul. Neinfrint, El, ne-a ghidat continuu catre calea fara sfarsit sau am acceptat intunericul de dragul satietatii de orice fel.

Si acesta este raspunsul pe care singuri il vom da atunci, maine, asteptind sa vedem in ce parte se va inclina balanta.

Dar pana maine, sa calatorim incepind de astazi, calauziti de Cuvintul lui Dumnezeu.

UN AN FERICIT..

Share on Facebook

Traim intr-o tara bolnava, iar noi nu putem fi altfel decat asemenea ei. In 1989, Romania a fost vaccinata, intentionat si experimental, cu un virus latent, care o va ucide. Romania a fost imbolnavita cu microbul catastrofal al rinduirii puterilor neputincioase la guvernare. Romania sufera de o mare perioada de timp si, daca situatia ar fi continuat cu PSD-ul la guvernare, acest fapt ar insemna, din pacate, o moarte sigura. Regret enorm: dar Romania cu PSD-ul (la putere sau opozitie), este un stat in plin proces de dezintegrare .

Dar Romania este si tara mea. Si a ta, si a lui…Romania va insemna intotdeauna casa noastra, “casa”, acolo unde ne-am nascut si existam. PSD-ul ne-a “injectat” o epoca a declaratiilor si atat. Banditii astia de PSD-isti declara mereu si orice, doar pentru a fi disimulata absenta, cu desavirsire, a vreunei intentii serioase de construire durabila. Ei se dezmeticesc, dimineata, pentru a face declaratii despre cum se instaleaza sau pleaca ei, undeva (in folosul populatiei). Mai spre seara se bulucesc sa asigure salariile realizatorilor de talk-show-uri, unde declara, grozav de prietenosi, cum s-au reintors de unde plecasera cind au declarat ca pleaca, in scopul posibilitatii de a se declara ca se vor reintoarce.

Poporul Roman a fost adus in stadiul existential in care considera ca ar trai mai bine, de n-ar fi nici o legatura intre PSD, si poporul Roman. Numai ca tara a fost de pleava PSD- ista . Cu ghiotura. De 20 de ani, de cand a aparut acest partid criminal si corupt, PSD-ul, Romania n-a cunoscut binecuvintarea de a avea in fruntea ei un veritabil barbat PSD-ist, un iluminat, un ctitor pentru generatiile urmatoare.

Insa intrebarea dureroasa ramane: cum de-au ajuns cetatenii sa se iluzioneze ca Statul Roman poate fii condus de totii coruptii din PSD, incapabili sa tina pasul cu reformarea Statului? Dezastru total, teribila cumpana. Poporul, se vede, nu doreste ca ar mai fiinta, ca atare. Sa fie pacatul meu, dar un numar de oameni (in jur de 5 milioane), nu mai constituie neaparat un popor, caci in halul acesta al furturilor si razboirilor, ne-am fi dus de rapa, direct in cimitirul popoarelor omenirii..

O Doamne! Cu ce-om fi gresit ? N-am atacat nici alte popoare, dar ne-am lovit intre noi. N-am nedreptatit vreodata alte semintii, insa ne-am ucis, apasat, majoritatea personalitatilor care s-au sacrificat pentru plebe. N-am furat bogatiile altor state pentru noi, numai c-am matrasit intreaga avutie nationala si am inmanat-o strainilor – fiind, chipurile, pacaliti. Si ne mai miram de ce suferim! Prostii n-au ce cauta la guvernare si nici in istorie.

N-avem alta iesire fratilor. Nu se nasc mereu oameni providentiali. Alte popoare sint lipsite perioade lungi de aceasta sansa. Dar noi, am tot avut parte de astfel de oameni, nu jegosii de PSD-isti. Si avem si astazi. Asadar poporul nu va vrea PSD-istilor, si asta sa va intre bine in cap. In rest s-auzim de bine. PSD-ul ne-a dus la saracie, si raminem uimiti ca am ajuns bataia de joc a Europei. Mi-e dor de Romania fara PSD..!

Share on Facebook

Pentru cine vrea sa-si traiasca viata cu intelepciune, Isus Hristos ii poate fi optima calauza. Piatra de incercare a omului este atitudinea sa fata de bunurile crate, adica, atasarea de acestea pina la idolatrizare ori libertatea copiilor lui Dumnezeu. Sf. Evanghelist Ioan ne reda in cap. 12 din Evanghelia sa, parabola lui Isus despre bogatul nemilostiv (v. 13-21). In versetele 13 si 14, Invatatorul isi declina calitatea de judecator sau impartitor-arbitru intr-o neintelegere de mostenire, marginindu-se la avertismentul:”fiti atenti si paziti-va de orice lacomie…viata (bogatului) nu consta in ceea ce are”. Apoi continua cu relatarea parabolei: “Un om bogat avea un ogor care a dat recolta imbelsugata;el se gindea in sine:<Ce ma fac nu am unde sa-mi adun recolta?.> Apoi si-a zis: <Voi darima hambarele si imi voi constru altele mai mari; voi aduna acolo tot griul si toate bunurile mele si voi spune sufletului meu: suflete ai adunat bunuri suficiente pentru multi ani;odihneste-te, mananca, bea si desfateaza-te!>”. In aceasta prima parte a parabolei sint mentionate 3 momente, acela al recoltei inbelsugate, acela al grijii pentru marirea spatiului de depozitare si acela al autosatisfactiei idolatrice. Daca primul moment depaseste meritul muncii bogatului, al doilea arata chibzuinta lui gospodareasca, al treilea imbraca haina subreda a necugetarii in perspectiva incertitudinii. Si pentru ca totul sa fie cit se poate de clar, autorul parabolei conclude: “Insa Dumnezeu i-a spus:<Nebunule,chiar in noaptea aceasta ti se va lua sufletul, iar cele pe care le-ai pregatit ale cui vor fi??>”. Asa se intampla cu acela care aduna comori pentru sine, dar nu este bogat inaintea lui Dumnezeu”.

Aceasta parabola este un izvor de intelepciune. S-o analizam si sa tragem, fiecare pentru el, concluziile care se cuvin. Bunurile create nu sint un scop in sine, ci doar mijloace de intretinere a vietii. Stapinul absolut al tuturor bunurilor, lucruri si fiinte, este Creatorul lor, Dumnezeu: “Al Domnului este pamantul si tot ce este pe el, lumea si cei care locuiesc pe ea.” (Ps.23,1). Creatiei culmineaza cu crearea primului cuplu uman, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Bunecuvintunda-i pe Adam si Eva, le spune: “Cresteti inmultiti si umpleti pamantul, supuneti-l si stapaniti peste toate!” (Gen. 1,26-28). Stapinirea aceasta binecuvintata va cunoaste o intorsatura tragica, drept urmare a neascultarii protoparintilor: pamantul devine blestemat, femeii i se inmultesc necazurile, iar barbatul este obligat sa-si procure painea din sudoarea muncii (Gen. 3,16-19). In aceasta postura, stapanirea omeneasca a bunurilor create, limitata prin moarte, apare ca o simpla administrare a lor. Omului ai sant incredintati niste talanti pentru a-i pune in valoare. Este apreciat fiecare dupa straduintele sale. Nepasarea, chiar si pentru putinul primit, este condamnabila (Mt.25,14-30; Lc.19,11-27).

Acumularea de bunuri devine uneori periculoasa pentru ca limiteaza orizontul si inchirceste inima, cum se vede in parabola tanarului bogat si in cea a bogatului nemilos. Goana nesabuita de imbogatire poate fi domolita, ascultand de cuvintele lui Isus:”Ce i-ar folosi omului de ar castiga lumea intreaga, daca si-ar pierde sufletul?” (Mt.16,26). Merita sa fie mentionata, in acest context, disponibilitatea vamesului Zaheu de a da jumatate din avere saracilor si de a repara eventualele nedreptati prin restituirea impartita (Lc.19,1-9).

Ca model elocvent de saracie, de la nastere pana la moartea pe cruce, dumnezeiescul Pedagog, Isus, orienteaza pe oamenipentru a se imbogati in Dumnezeu: “Adunati-va comori in cer, unde nici moliile, nici rugina nu le distrug si unde hotii nu le fura” (Mt.6,19-20). Crestinul ordonat respecta prioritatea lui Dumnezeu, in tot ceea ce face. Pornind la drum in numele Domnului, spera sa ajunga cu bine la tinta propusa; de asemenea, cand la munca in care se angajeaza nu-l uita pe Dumnezeu si indrumarile sale, are asigurarea data de Hristos, ca se va putea bucura de toate cele necesare vietii: “Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate acestea vi se vor adauga” (Mt.6,33). Admirabila si vrednica de luat in seama este ordinea pe care o traseaza Invatatorul in rugaciunea pe care ne-a lasat-o, la cererea ucenicilor sai. Ne-a invatat sa cerem mai antai ca numele Tatalui sa fie cunoscut si marturisit, stapanirea lui sa fie recunoscuta si voia sa implinita. Dupa acestea sant binevenite cererile pentru painea zilnica, iertarea pacatelor si statornicia in bine (Mt.6,9-14).

Valorificarea si folosirea corecta a bunurilor create, grija pentru comoara cea mai de pret daruita de Creator fiintei umane, “suflarea de viata” sau sufletul, presupun orientarea statornica in lumina eternitatii: MEMENTO MORI! (Adu-ti aminte pana la moarte): “Pamant esti si in pamant te vei intoarce” (Gen.3,19). Sfanta Biserica vrea sa mentina treaza atentia crestinilor, antrenandu-i in rugaciune: “SFARSIT CRESTINESC VIETII NOASTRE SI RASPUNS BUN LA ANFRICOSATA JUDECATA, DE LA DOMNUL SA CEREM”….

Share on Facebook